Va promiteam ieri ca am sa notez in jurnal niste impresii mai detaliate despre concertul Hot Chip.
Poza asta spune totul despre concertul de aseara. TOTUL!
In primul rand, o sa o spun ca sa se stie: avem deja piesa verii. E urmatorul single de pe noul album Hot Chip (cel putin asa au zis aseara), se numeste I Feel Better si este… hm, cum sa o descriu? Sincer, ma duce imediat cu gandul la discotecile autohtone, mai ales cele de la mare si cred sincer ca, daca o promveaza cineva in Romania, o sa ajunga acolo (in discotecile de pe litoral, adica). De fapt, asta e si motivul (vai, ce superficial!) pentru care spun ca e o pretendenta serioasa la titlul de piesa verii, fie ea, fie o alta piesa de pe albumul One Life Stand: We Have Love. I Feel Better, in varianta de pe album, sugereaza o energie tocmai buna de dans, dar in varianta live energia asta latenta este cu adevarat pusa in valoare de formatie, asa ca sa asteptam poate un remix mai apropiat de sunetul live. Cat de energic suna piesa live? Pai… am dansat pana si eu. Gata, cred ca v-am convins.
Acestea ziind fise, sa ne intoarcem putin la formatia care a cantat in deschidere, despre care am aflat ulterior ca se numeste casiokids. Norvegienii (aveau un steag lipit pe un sintetizator) erau foarte dornici sa incerce cat mai multe instrumente cu putinta, dupa cum v-am povestit aseara. Nu am inteles o vorba din ce au zis – normal, doar au cantat pe norvegiana! – insa m-a impresionat stilul lor foarte agil si dezinvolt de a schimba formatia chiar si in timpul pieselor. Va dati seama ca o schimbare de oameni implica si o schimbare de sunet, asa ca era chiar amuzant sa auzi cum un singur cantec este dus in doua-trei directii diferite in doar cateva minute. Totusi, ca opening act, as zice ca Chairlift, cei care au deschis pentru Phoenix, au fost net superiori.
Acum, sa trecem la Hot Chip. Au inceput cu Boy from School, piesa mea preferata din repertoriul lor, pe care sincer nu ma asteptam sa o aud asa de devreme. Au insistat pe partea de ritm, au cam eliminat portiunile melodice, melancolice care dau consistenta cantecului pe album, insa per total a fost o interpretare buna. Nu atat de buna pe cat asteptam de la piesa mea preferata, dar okay pana la urma. Au trecut apoi fara oprire la Hand Me Down Your Love de pe noul album, pe care au incheiat-o (soc!) cu o bucatica la pian din melodia de generic de la Twin Peaks. Uau, jizz in my pants! (Metaforic vorbind.) Au continuat cu One Pure Thought, o preferata a publicului de pe al treilea album; a sunat excelent, rifful de chitara s-a legat surprinzator de bine de ritmul electronic, insa partea cea mai interesanta (si nostima, dupa cum puteti vedea in clipul de mai sus) a fost folosirea unor instrumente mai neconventionale.
A urmat o selectie foarte consistenta din cantecele de pe album – cam toate, de fapt. Au lipsit vreo doua piese, printre care, in mod dezamagitor, Slush, fata de care am o legatura sentimentala. Dupa cum am spus, I Feel Better a sunat extrem de bine, foarte energica; a pus publicul in miscare aproape la fel de tare ca hiturile mai vechi. Ca tot vorbim de lup, printre atatea piese noi, au gasit de cuviinta sa cante si Over and Over, care a innebunit pur si simplu publicul. Dans, sarituri, fluieraturi, tipete – tot tacamul. Si, evident, toata lumea a inceput sa tipe K-I-S-S-I-N-G-S-E-X-I-N-G-C-A-S-I-O etc. Sublim. Membrii Hot Chip nu s-au sfiit nici ei sa cante cu schimbul la multimea de sintetizatoare din dotare, plus ca au avut nu mai putin de patru solisti.
Prea mult text!!! Pe scurt: un concert excelent, incredibil de energic si distractiv, cred ca prima data cand am fost la ceea ce poate fi numita o discoteca live. De fapt, tocmai de-asta mi-ar face maaaare placere sa vina Hot Chip la Bestfest anul asta, ca sa arate si romanului mare amator de [introduceti gen de muzica electronica de care sunteti disperati] ca nu toata muzica electronica trebuie sa fie super-hiper-ultra-repetitiva, mult prea serioasa, mult prea putin melodica si ca electronic nu inseamna doar ce iese din mana DJului, ci poate fi cantat si live. Ar cam fi nevoie de o asemenea lectie.
Ca de obicei, astept injuraturile Dvs.
Se pare ca ai avut parte de o distractie pe cinste. Mi-a facut placere sa citesc articolul tau si crede-ma nu a avut prea mult text. In plus, datorita tie ii ascult si eu chiar acum si trebuie sa recunosc ca imi place albumul One life stand.